Vasile Conea – Ana mea, draga mea

I.
Frunză verde, iarbă creaţă
Scoală, Ană, dimineaţă
Şi te îmbracă frumos
Să mergem după ovăz

Ana mea, draga mea,
Tânără ești ca floarea
Ana mea, draga mea,
Tânără ești ca floarea

II.
Ana iute s-o sculat
Și frumos s-o îmbrăcat
Costa-n sobă s-o băgat
Și cuțitu’ l-o luat

Ana mea, draga mea
Ce soartă-ai de tinerea!
Ana mea, draga mea
Ce soartă-ai de tinerea!

III.
Pe poartă când or ieșit
Și la holdă or pornit
Ana nu s-o nădăit
C-o să piară din cuțit

Ana mea, draga mea
De azi nu te-oi mai vedea
Ana mea, draga mea
Mori și nu te-oi mai vedea

IV.
La ovăz când or ajuns
Pe cosit nu-i Costa pus
Numa’ cu cuțitu-ascuns
Drept pe Ana m-o împuns

Ana mea, draga mea,
Făr’ de milă ți-i moartea
Ana mea, draga mea,
Făr’ de milă ți-i moartea

V.
Sufulcat şi-nsângerat
La soră-sa o plecat
Când pe poartă s-o băgat
Soră-sa l-o întrebat:

Costo, Costo, ţuce-l nana
Unde-o ai lăsat pe Ana?
Costo, Costo, ţuce-l nana
Unde-o ai lăsat pe Ana?

VI.
Nu mă-ntreba, soră-mea
C-am junghiat-o pe Ana
Nu mă-ntreba, soră-mea
C-am junghiat-o pe Ana

Și-ți vinde galbenii toți
Din temniță să mă scoți
C-am luat o tinereață
Și m-or închide pe viață

Citește și povestea cântecului

Publicat în Hora, Pe loc, Vasile Conea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *