Nicoleta Voica – Badița care mă teme

I.
Frunzuliță sânziene,
Bădița care mă teme
M-ar păzi dar n-are vreme
Frunzuliță sânziene,
Bădița care mă teme
M-ar păzi dar n-are vreme

Toată vara-i de lucrat
Mă lasă singură-n sat
Se-ntoarce tot amânat

II.
Nu se teamă, n-am pe nimeni
Ca el dorul să-mi aline
Și să îmi gândească bine
Nu se teamă, n-am pe nimeni
Ca el dorul să-mi aline
Și să îmi gândească bine

Oricât aș probi și-aș vrea
Cu ochii nu pot vedea
Decât numai pe bagea

III.
De el de nu mi-ar fi dor
N-aș ieși seara-n obor
Desculță, în capul gol
De el de nu mi-ar fi dor
N-aș ieși seara-n obor
Desculță, în capul gol

Seara la vreme de cină
N-aș ieși seara-n grădină
Desculță, cu cârpa-n mână
Să-l aud pe drum trecând
Cu cocia scârțâind
De la codru scoborând

Publicat în Brau, Nicoleta Voica

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *